Locul unde voi scrie ce am mai gasit pe net in ultima vreme, ce am mai vazut sau pe unde am fost

• Poze Apuseni
  

• Cetăţile Ponorului si Padis.
  
• Peştera Scărişoara
• Peştera Urşilor
• Peştera Vântului
• Peştera Meziad
• Groape Ruginoasa
• Multe alte pesteri...
  

Interiorul se distinge prin diversitatea formaţiunilor de stalactite şi stalagmite existente, ca şi prin cantitatea impresionantă de urme şi fosile ale ursului de cavernă - Ursus spelaeus - care a dispărut acum 15.000 de ani. Pe lângă acesta au mai fost descoperite şi fosile de capră neagră, ibex, leu şi hienă de peşteră. La intrarea în peşteră se află un pavilion, compus dintr-o sală de aşteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic şi un stand cu suveniruri şi obiecte artizanale specifice zonei.

Cu o lungime de peste 1.500 m, peştera se compune din galerii aflate pe două nivele: prima galerie, cea superioară, în lungime de 488 de metri poate fi vizitată de turişti, iar cea de-a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor ştiinţifice.

Schema simplificată a peşterii

Galeria superioară, disponibilă vizitării, este compusă din 3 galerii şi diferite săli:

• Galeria "Urşilor" (sau Galeria Oaselor),
• Galeria "Emil Racoviţă",
• Galeria "Lumânărilor"
• Sala Lumânărilor,
• Sala Spaghetelor,
• Sala Oaselor.

Printre formaţiunile de stalactite şi stalagmite se remarcă Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul şi Căsuţa Piticilor, Draperiile din Galeria Urşilor, Portalul, Pagodele şi ultima sală, Sfatul Bătrânilor, iluminată cu lumânări. Temperatura în peşteră este constantă de-a lungul anului (10ºC), iar umiditatea se menţine la 97%.

Numele peşterii se datorează numeroaselor fosile de "urşi de cavernă" (Ursus spelaeus) descoperite aici.Testul cu carbon facut pe scheletul gasit in pestera a data ca rezultat o vechime de 14.000 de ani. Peştera era un loc de adăpost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani. La un moment dat intrarea în peşteră a fost blocată, probabil datorită căderii unei stânci şi peste 140 de urşi au rămas blocaţi înăuntru, fără posibilitatea de a mai părăsi caverna. Înfometaţi aceştia s-au atacat reciproc, până când toţi au murit. Povestea lor o mărturisesc tonele de oase găsite împrăştiate în întreaga peşteră.

Peştera a rămas astfel închisă până pe 17 septembrie 1975, când golul subteran a fost deschis artificial prin dinamitarea porţiunii de la intrare, în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului (marmură). În puţul deschis a coborât pentru prima dată, minerul Traian Curta din localitatea Chişcău. Acesta a parcurs galeria de acces până la Sala Mare.

O primă explorare a peşterii a avut loc la 20 septembrie 1975 efectuată de către grupul de speologi amatori "Speodava" din oraşul Dr. Petru Groza (actualul oraş Ştei). Pe baza studiilor complexe întreprinse de Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" în colaborare cu Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, s-au stabilit soluţiile de amenajare şi măsurile specifice de protecţie. După 5 ani de amenajări la standarde mondiale, la 14 iulie 1980, peştera a fost deschisă vizitatorilor. Anual peştera este vizitată de peste 200.000 de vizitatori. Sursa WIKIPEDIA.

Peştera Scărişoara este una dintre cele mai mari peşteri cu gheaţă din România, situată pe teritoriul comunei Gârda de Sus, judeţul Alba, în Munţii Apuseni.

Nu se cunoaşte data exactă când a fost descoperită peştera, dar este menţionată în 1863 de către Adolf Schmidl, care a făcut unele descrieri ale ei şi prima hartă. Emil Racoviţă a menţionat această peşteră în lucrarea sa Speologia, apărută în 1927. Conform lui Emil Pop peştera are o vechime de peste 3.500 de ani, ea formându-se în timpul glaciaţiunilor, când aceşti munţi erau acoperiţi de zăpadă şi gheaţă.

Peştera este localizată la 46°45′756″N, 22°87′756″E, la o altitudine de 1.165 metri deasupra nivelului mării. Are 105 metri adâncime şi 720 metri lungime, cu o intrare de 50 metri diametru şi 48 metri adâncime, accesul făcându-se printr-o scară metalică înspre o sală imensă (108 metri lungime, 78 metri lăţime) - Sala cea Mare. De aici se deschid 3 intrări care duc la sălile denumite Biserica (în faţă, cu peste 100 stalagmite), Rezervaţia Mare, Galeria Coman (stânga) şi Rezervaţia Mică (dreapta). Turiştii pot vizita sala de la intrare, Sala cea Mare, Biserica, celelalte camere fiind rezervate oamenilor de ştiinţă (putând fi vizitate doar cu acordul Institutului Speologic din Cluj-Napoca.

Volumul de gheaţă este de 75.000 m³ şi are 26 metri înălţime. Temperatura medie atinge +1°C vara şi coboară până la -7°C iarna. În zona permisă turiştilor temperatura medie este de 0°C.

În peşteră trăiesc lilieci, precum şi insecte mici (2-3 mm) - Pholeuon proserpinae glaciale. În Rezervaţia Mare a fost descoperit un schelet de Rupicapra rupicapra.

Se poate ajunge la peşteră folosind drumul naţional E-79 (76) dintre Oradea şi Vârfuri, cu ramificaţia spre Beiuş prin centrul oraşului, de aici peştera se află la o distanţă de 22 km, din Beiuş urmând şoseaua Roşia (Borod) - Aleşd. Din Beiuş până la satul Remetea sunt ca. 6 km, în Remetea luăm ramificaţia drumului spre Meziad, peştera fiind la ca. 3 km de satul Meziad, unde putem ajunge pe un drum forestier.

[modifică] Peştera

Peştera se află la o altitudine de 397 m iar gura de intrare a peşterii are o înălţime de 16 m şi o lăţime de 10 m. Peştera are două nivele de carstificare:

• Nivelul inferior, care însumează 1.542 m şi se caracterizează prin spaţii neobişnuit de ample, măsurând frecvent între 20-30 m lăţime şi 15-20 m înălţime. După circa 400 m, galeriile se îngustează brusc, nivelul inferior prelungindu-se prin două galerii greu accesibile şi care, din această cauză, nu sunt incluse în sectorul turistic al peşterii.
• Nivelul superior, în lungime totală de 3.208 m, prezintă trei zone principale de racord cu galeria inferioară : Galeria Descendentă, Galena de Joncţiune şi Gâtul Dracului. Suprapunerea celor două niveluri în regiunea Podului Natural creează un spectacol deosebit de impresionant, înălţimea totală a cavernamentului ajungând aici la 35 m.

În peşteră s-au găsit urme din paleolitic, neolitic, fiind o peşteră locuită de Homo sapiens şi de animale ca Ursus spelaeus. Peştera oferă condiţii prielnice pentru hibernarea liliecilor, în special cei din specia Miniopterus schreibersii, care formează o colonie destul de mare în Sala Liliecilor.

Alte galerii şi formaţiuni:

• Galerii: Galeria Gururilor, Galeria Prăbuşirilor, Galeria Tulnicului, Galeria Descendentă, Galeria Ponorului, Galeria cu Şanţ
• Săli: Sala Liliecilor, Sala Turnurilor, Sala Oaselor
• Altele: Poşta, Pârârul Gropilor, Gâtul Dracului, Valea Peşterii